Despre carte: 1872 / Într-una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Sfântul Grigorie cel Mare definește ce proprietăți ar trebui să aibă cei care doresc să se dedică slujirii pastorale, arată care ar trebui să fie comportamentul celui care și-a asumat titlul pastoral și discută despre cum un adevărat păstor al Bisericii ar trebui să-i învețe pe alții Regula pastoralis, unul dintre cele mai bune tratate patristice de teologie pastorală , a fost scris în con. 590 - începutul 591 și dedicată lui Ioan, episcop. Ravenna. Tratatul este alcătuit din 4 părți: prima se referă la ce calități trebuie să aibă cineva chemat la slujire pastorală; în a 2-a - despre ce fel de viață ar trebui să ducă un păstor adevărat; în a 3-a - despre regulile omileticii și edificarea turmei de diferite clase și condiții; în al 4-lea - despre smerenia zilnică și conștientizarea păstorului a nevredniciei sale. Acest eseu este la cererea imp. Mauritius a fost tradus în greacă în timpul vieții lui G.V. limba schmch. Anastasius al II-lea din Sinait, Patriarhul Antiohiei, dar traducerea nu a supraviețuit. În Occident, „Regula pastorală” a fost prescrisă clerului ca o carte de referință: de către Consiliul din Mainz (813) a fost recunoscută ca prima carte după Sf. Scripturile și regulile bisericii; la Sinodul de la Reims (813) a fost citit ca un manual pentru ciobani; potrivit lui Ginkmar, Arhiepiscop. de Reims (a II-a jumătate a secolului al IX-lea), în timpul sfințirii episcopale, episcopul a numit, ținând în mâini „Regula pastorală” și cartea regulilor bisericești, a jurat să păstreze aceste reguli în gânduri, în viață și în învățătură..